RAM,ramuri, s. n. Ramură. – Din lat. ramus. Cf. ramură.
ram (rámuri), s. n. – Creangă. Lat. rāmus (Pușcariu 1428; Tiktin); pentru pl. n., cf. v. it. ramora (Caragață, BF, III, 47). După el, s-ar fi putut forma prin sing. analogic ramură (megl. ramură), s. f. (creangă), cf. Byck-Graur 29; Rosetti, II, 159; Graur, BL, V, 75; deși s-ar putea porni și de la lat. rāmŭla (REW 7033; Scriban). – Der. (în)rămura, vb. refl. (a se ramifica); rămurea, s. f. (ciupercă, Clavaria botrytis); rămuriș, s. n. (crengărie); rămuros, adj. (cu multe ramuri), pe care REW îl explică prin lat. rāmŭlōsus. – Der. neol. ramifica, vb.; ramificați(un)e, s. f., din fr.
RAM (abreviere de la Random Acces Memory) s. n. invar. Memorie a semiconductoarelor rapide accesibile pentru lecturare și scriere la microprocesoare.
ram n., pl. urĭ (lat. ramus). Trans. (1784). Azĭ neol. Rar. Ramură, creangă. Fig. Diviziune, parte.
ram s. n., pl. rámuri
ram n. 1. ramură: teiul vechiu un ram întins-a EM.; 2.fig. diviziune, parte integrantă: ramul administrativ. [Lat. RAMUS].
Râm n. numele vechiu românesc al Romei: Papa de Râm.
