Dicționar Explicativ Român

Căutări recente

» obosit
» soi
» șalef
» onest
» înn
» social
» Metis
» layout
» social
» mina
» OP
» timid
» cursa
» ECU
» soci
» Diana
» ops
» pisica
» wow!

Cuvântul zilei

imperativ
  • IMPERATÍV, -Ă, imperativi, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care ordonă; poruncitor. ◊ Mod imperativ (și substantivat, n.) = mod verbal personal prin care se exprimă un ordin, o interdicție, un sfat, un îndemn, o rugăminte etc. a subiectului. Propoziție imperativă = propoziție care exprimă un ordin, un îndemn, o rugăminte etc. 2. S. n. Necesitate categorică și necondiționată; obligație. ◊ Imperativ categoric = principiu (enunțat de Kant) după care obligația morală are un caracter absolut, necondiționat, spre deosebire de cerințele condiționate ale vieții cotidiene. – Din fr. impératif, lat. imperativus.