Ce înseamnă “disc”?

“disc” în DEX

  • DISC2, discuri, s. n. Taler (circular) de metal (prețios) pe care se strâng în biserică, de la credincioși, bani pentru nevoile cultului sau pe care se pune agnețul (la oficierea căsătoriilor). – Din sl. disk(os)ŭ.
  • DISC1, discuri, s. n. 1. Placă circulară și plată de o anumită greutate, pe care o aruncă atleții discoboli la distanță. ♦ Probă de atletism care se practică cu acest obiect. 2. Orice obiect de formă circulară și plată. ◊ Plug cu disc = plug cu tracțiune mecanică, având în loc de brăzdar și de cormană o parte tăietoare circulară și plată, care taie și răstoarnă brazda. (Fiz.) Discul lui Newton = placă circulară împărțită în șapte sectoare colorate, reproducând culorile spectrului solar și care, prin rotire rapidă, apare albă sau gri, demonstrând sinteza luminii albe. 3. Semnal mobil de formă circulară care indică unui tren reducerea vitezei. 4. Placă circulară care servește la înregistrarea și reproducerea vocii, a sunetelor etc. cu ajutorul unui aparat special. Disc de frecvență = disc1 (4) cu înregistrări speciale, folosit la verificarea și măsurarea caracteristicilor de redare ale pick-up-urilor. ♦ Muzică înregistrată pe un disc1 (4). 5. (În sintagmele) Disc intervertebral = cartilaj fibros și elastic așezat între două vertebre alăturate și servind la solidarizarea lor. Hernie de disc = hernie a unui disc intervertebral. – Din fr. disque, lat. discus.
  • DISC s. n. 1. obiect plat cu contur circular. ◊ obiect rotund și plat în proba atletică de aruncare la distanță; proba însăși. 2. placă circulară de material plastic pe care sunt gravate înregistrări sonore. ◊ (inform.) suport circular magnetic pentru stocarea informației. ♦ ~ de frecvență = disc cu înregistrări speciale pentru verificarea și măsurarea caracteristicilor de redare ale pick-up-urilor. 3. muzică înregistrată pe disc (2). 4. suprafața aparentă a Soarelui sau a Lunii, văzută de un observator de pe Pământ. 5. organ sau structură anatomică circulară, plată. ♦ ~ embrionar (sau germinativ) = formație a embrionului în stadiul de blastulă la rechini, pești osoși, reptile și păsări; bănuț; ~ intervertebral = țesut fibros între două vertebre, ca un disc cu un nucleu bulbos; hernie de ~ = hernia discului intervertebral. 6. receptaculul sau partea terminală la compozee. (< fr. disque, lat. discus)

“disc” în Dicționar Român - Englez

  • disc
  • discus
  • disk

“disc” în Dicționarul Englez - Român

  • disc
  • v. disk

“disc” în Dicționarul Englez - Român (tehnic)

  • disk

“disc” în Dicționarul Român - Francez

  • galette f.

“disc” în Dicționarul Român - German

  • scheibe
  • tellerscheibe
  • scallplate

Care este sinonimul cuvântului “disc”?

  • DISC s. 1. cerc, roată. (Un ~ din lemn.) 2. (MUZ.) placă. (Un ~ cu vocea Mariei Tănase.) 3. v. taler. 4. (înv.) taier. (~ul soarelui.) 5. (BIOL.) disc embrionar = bănuț, (prin Mold.) ban. (~ este o formație a embrionului.)

“disc” în Dicționarul Religios Ortodox

  • Tipsie cu picior, pe care se pun agnetul si celelalte particele.