PROCURÓR, -Ă,procurori, -e, s. m. și f. Membru al procuraturii, care supraveghează justa aplicare a legilor și care reprezintă interesele statului într-un proces; magistrat atașat pe lângă o instanță judecătorească și având rolul de acuzator public. – Din fr. procureur.
PROCURÓRs.m.1. Magistrat, membru al parchetului (II) [în DN]. 2. Membru al procuraturii care supraveghează justa aplicare a legilor și care susține acuzarea într-un proces ca reprezentant al statului. [< fr. procureur].
PROCURÓRs. m. 1. magistrat, membru al parchetului (III). 2. membru al procuraturii, care exercită atribuțiile ce revin acesteia. (< fr. procurer)
*procurór m. (fr. procureur [d. procurer, a procura], care corespunde cu lat. procurator). Magistrat care are rol de acuzator public la tribunale în crime și delicte și care face parte din parchet. (Cînd îs 2-3 secțiunĭ la un tribunal, unu se numește prim procuror. În armată, acuzatoru public se numește comisar regal). Procuror general, procuror de curte (de apel, de casațiune).
procurór s. m., pl. procuróri
procuror m. magistrat însărcinat de ministerul public pe lângă Curți și tribunale: prim-procuror, procuror general.
PROCURÓR ~im. 1) Persoană oficială care supraveghează respectarea strictă a legilor. 2) Acuzator public într-un proces; reprezentant al procuraturii la judecată. /<fr. procureur
Persoana care face parte din parchet si care exercita atributiile ce revin acestei institutii judiciare. Are calitatea de magistrat si face parte din corpul magistratilor. Poate fi numit procuror persoana care indeplineste conditiile prevazute de lege (cetatean romana, cu domiciliul in Romania, licentiat in drept etc.). Numirea si eliberarea din functie a procurorului se face prin decret al Presedintelui Romaniei la propunerea ministrului justitiei cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. Procurorii din fiecare parchet sunt subordonati conducatorului acelui parchet. Dispozitiile procurorului ierarhic superior date in conformitate cu legea sunt obligatorii pentru procurorii din subordine.
