Ce înseamnă “sfârșit”?

“sfârșit” în DEX

  • SFÂRȘÍT1 s. n. 1. Faptul de a (se) sfârși; partea care sfârșește sau cu care se sfârșește ceva; moment final; fine. ◊ Loc. adj. Fără sfârșit = care nu se termină sau pare că nu se va termina niciodată. ◊ Loc. adv. În sfârșit = în cele din urmă, în fine. La sfârșit = la urmă. ◊ Expr. A face (sau a pune) sfârșit = a face să înceteze, a termina. A lua sfârșit = a se termina, a se isprăvi. 2. Moarte. ◊ Expr. A-și da sfârșitul (sau obștescul sfârșit) = a muri. 3. (Înv.) Scop, țintă. [Var.: (reg.) fârșít s. n.] – V. sfârși.
  • SFÂRȘÍT2, -Ă, sfârșiți, -te, adj. 1. Care a fost dus până la capăt; terminat. 2. Care a fost epuizat, consumat. 3. Istovit peste măsură, cu puterile sleite. – V. sfârși.
  • sfârșít s. n., pl. sfârșíturi

“sfârșit” în Dicționar Român - Englez

  • close
  • closeness
  • conclusion

“sfârșit” în Dicționarul Român - Francez

  • fin
  • terme

Care este antonimul cuvântului “sfârșit”?

  • Sfârșit ≠ început, introducere, nesfârșit