Ce înseamnă “oblânc”?

“oblânc” în DEX

  • OBLẤNC, oblâncuri, s. n. Partea de dinainte a șeii, mai ridicată și încovoiată. – Din sl. oblonkŭ.
  • oblấnc (o-blânc) s. n., pl. oblấncuri
  • oblânc n. partea dinainte sau dinapoi la o șea: anină armele la oblânc CR. [Slav. OBLÕKÜ].