VIBRÁȚIE,vibrații, s. f. 1. Mișcare oscilatorie periodică a unui corp sau a particulelor unui mediu, efectuată în jurul unei poziții de echilibru, cu frecvență relativ înaltă; oscilație. 2. Vibrare (2). 3. Fig. Emoție puternică, înfiorare, freamăt. [Var.: vibrațiúne s. f.] – Din fr. vibration, lat. vibratio, -onis.
VIBRÁȚIEs.f.1. (Fiz.) Mișcare periodică a unui corp față de o poziție de echilibru; oscilație. ♦ Sunet prelung care ia naștere la lovirea puternică a unui metal. 2. Vibrare. ♦ (Fig.) Emoție puternică. [Gen. -iei, var. vibrațiune s.f. / cf. fr. vibration, lat. vibratio].
VIBRÁȚIEs. f. 1. (fiz.) mișcare oscilatorie periodică a unui corp sau a particulelor unui mediu elastic de o parte și de alta a unei poziții de echilibru, cu o frecvență relativ înaltă; vibrare, oscilație. 2. (fig.) emoție puternică. (< fr. vibration, lat. vibratio)
vibrație,vibrații s. f. (tox.) stare resimțită de toxicomanul aflat sub influența drogurilor și comunicată celor din jur.
vibráție(vi-bra-ți-e) s. f., art. vibráția(-ți-a), g.-d. art. vibráției; pl. vibráții, art. vibráțiile(-ți-i-)
VIBRÁȚIE,vibrații, s. f. 1. Mișcare oscilatorie periodică a unui corp sau a particulelor unui mediu, efectuată în jurul unei poziții de echilibru, cu frecvență relativ înaltă; oscilație. 2. Vibrare (2). 3. Fig. Emoție puternică, înfiorare, freamăt. [Var.: vibrațiúne s. f.] — Din fr. vibration, lat. vibratio, -onis.
VIBRÁȚIE ~if. Mișcare periodică alternativă, de o amplitudine mică și de o frecvență relativ înaltă. [G.-D. vibrației; Sil. vi-bra-ți-e] /<fr. vibration
vibráție s. f. (sil. -bra-ți-e), art. vibráția (sil. -ți-a), g.-d. art. vibráției; pl. vibráții, art. vibráțiile (sil. -ți-i-)
