VENTILATÓR,ventilatoare, s. n. Aparat sau organ al unei mașini cu care se împrospătează aerul (viciat) într-un spațiu închis (prin deplasarea și înlocuirea lui), cu care se produc curenți de aer în uscătorii etc. – Din fr. ventilateur.
VENTILATÓRs.n. Aparat, dispozitiv folosit pentru primenirea aerului în încăperi, pentru aerajul minelor etc. [Cf. fr. ventilateur].
VENTILATÓRs. n. aparat, dispozitiv care asigură primenirea aerului în încăperi, aerajul minelor etc. (< fr. ventilateur)
ventilatór s. n., pl. ventilatoáre
*ventilatór n., pl. oare. Aparat de ventilat locurile închise (camere, corăbiĭ, tunelurĭ ș. a.). Ventilatoarele electrice se compun dintr´o élice care se învîrtește pintr´un [!] curent electric.
ventilator n. 1. aparat ce servă a împrospăta aerul într’un loc închis (spital, corabie, uzină); 2. mașină de rotațiune menită a produce un curent de aer continuu spre a alimenta focul unui cuptor.
VENTILATÓR,ventilatoare, s. n. Aparat sau organ al unei mașini cu care se împrospătează aerul (viciat) într-un spațiu închis (prin deplasarea și înlocuirea lui), cu care se produc curenți de aer în uscătorii etc. — Din fr. ventilateur.
VENTILATÓR ~oáren. Aparat pentru ventilarea încăperilor. /<fr. ventilateur