VEGETÁȚIE,vegetații, s. f. 1. Totalitatea plantelor dintr-o regiune, zonă, țară etc., distribuite și asociate după anumite condiții naturale; mulțime de plante. 2. Excrescență care se formează, se dezvoltă pe corpul omului sau al animalelor; polip. [Var.: vegetațiúne s. f.] – Din fr. végétation, lat. vegetatio, -onis.
VEGETÁȚIEs.f.1. Creșterea, dezvoltarea unei plante; totalitatea funcțiilor care permit dezvoltarea unei plante. 2. Totalitatea arborilor și a plantelor (dintr-o regiune, dintr-o țară etc.). 3. (Med.) Excrescență patologică care se formează la suprafața unui organ. [Gen. -iei, var. vegetațiune s.f. / < fr. végétation, lat.med. vegetatio].
VEGETÁȚIEs. f. 1. creștere, dezvoltare a plantelor; totalitatea funcțiilor care permit dezvoltarea unei plante. 2. totalitatea plantelor și a fitocenozelor care populează un anumit teritoriu. 3. (med.; pl.) excrescențe patologice care se formează la suprafața unui organ. (< fr. végétation, lat. vegetatio)
vegetáție(-ți-e) s. f., art. vegetáția(-ți-a), g.-d. art. vegetáției; pl. vegetáții, art. vegetáțiile(-ți-i-)
VEGETÁȚIE,vegetații, s. f. 1. Totalitatea plantelor dintr-o regiune, zonă, țară etc., distribuite și asociate după anumite condiții naturale; mulțime de plante. ♦ Creștere, dezvoltare și întreținere a vieții unei plante. 2. Excrescență care se formează, se dezvoltă pe corpul omului sau al animalelor; polip. [Var.: vegetațiúne s. f.] — Din fr. végétation, lat. vegetatio, -onis.
VEGETÁȚIE ~if. Ansamblul plantelor care cresc pe glob sau înt-o anumită regiune a lui. ~ tropicală. 2) Dezvoltarea, viața plantelor. 3) med. Excrescență patologică cărnoasă pe suprafața unei mucoase; polip. ~ nazală. [G.-D. vegetației; Sil. -ți-e] /<fr. végétation, lat. vegetatio, ~onis
vegetáție s. f. (sil. -ți-e), art. vegetáția (sil. -ți-a), g.-d. art. vegetáției; pl. vegetáții, art. vegetáțiile (sil. -ți-i-)
