VECÉRNIE,vecernii, s. f. 1. Slujbă religioasă care se face spre seară, în ajunul sau în ziua unei sărbători bisericești. 2. Timp al zilei pe la apusul soarelui; chindie. – Din sl. večerĩnja.
vecérnie (-ii), s. f. – Ajun, ore liturgice care se fac spre seară. – Var. vecerne. Sl. večerĭnja (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 452).
vecérnie(-ni-e) s. f., art. vecérnia (-ni-a), g.-d. art. vecérniei; pl. vecérnii, art. vecérniile (-ni-i-)
vecérnie f. (vsl. večerĭnĭa, d. večerŭ, seară; bg. večernĕa). Slujba de spre seară la biserică. – Și avecernie (Trans.). V. utrenie, priveghere.
vecernie f. slujbă de seară. [Slav. VEČERĬNĬA (din VEČERŬ, seară)].
VECÉRNIE,vecernii, s. f. 1. Slujbă religioasă care se face spre seară, în ajunul sau în ziua unei sărbători bisericești. 2. Timp al zilei pe la apusul Soarelui; chindie. — Din sl. večerĭnja.
(Vespera). Una din cele sapte laude ce se canta zilnic spre seara. Spre sarbatorile mari, Vecernia se uneste cu slujba Utreniei si capata denumirea de "Priveghere".
Slujba religioasa oficiata seara, in ajunul sau in ziua unei sarbatori bisericesti; una din cele sapte laude.
