VASÁL, -Ă,vasali, -e, s. m. și f. (În evul mediu, în apusul Europei) Persoană, stat care se afla în raporturi de vasalitate față de un senior sau de un alt stat; p. gener. supus. ◊ (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. – Din fr. vassal.
VASÁLs.m. și f.1. (În orânduirea feudală) Persoană care depunea omagiu seniorului său. 2. Persoană sau țară supusă, înrobită unei alte persoane sau țări. [Cf. fr. vassal, lat.med. vassalus].
VASÁLs. m. f. (în orânduirea feudală, în apusul Europei) persoană, stat care, în schimbul unor beneficii sau feude, datorau suzeranului de care depindeau omagiu, fidelitate și unele obligații civile și militare; (p. ext.) om, grup dependent de un altul. ◊ (adj.) supus, tributar. (< fr. vassal)
vasál adj. m., s. m., pl. vasáli; adj. f., s. f. vasálă, pl. vasále
*vasál, -ă s. și adj., pl. m. lĭ (fr. vassal, cuv. celtic). În evu mediŭ, supus unuĭ suzeran pin [!] credință și omagiŭ: senioru și vasaliĭ luĭ. Supus, tributar: o țară vasală. V. client.
vasal m. 1. cel ce depindea de un senior, dela care ținea un feud; 2.fam. persoană dependentă de cineva, de ceva.
VASÁL, -Ă,vasali, -e, s. m. și f. (în Evul Mediu, în Apusul Europei) Persoană care, în schimbul unui beneficiu sau feude, datora suzeranului său omagiu, fidelitate și avea obligații civile și militare față de acesta; p. gener. supus. (Adjectival) Persoană vasală. Stat vasal. — Din fr. vassal.
VASÁL1 ~im. (în orânduirea feudală) Persoană care se supunea unui senior, având anumite obligații și care primea în schimb o feudă. /<fr. vassal
VASÁL2 ~ă (~i, ~e)și substantival (despre persoane sau țări) Care se află în stare de dependență. /<fr. vassal
vasál s. m., adj. m., pl. vasáli; f. sg. vasálă, g.-d. art. vasálei, pl. vasále
