TOLERÁNȚĂ,toleranțe, s. f. 1. Faptul de a tolera; îngăduință, indulgență. ♦ Casă de toleranță = stabiliment în care se practică prostituția; bordel. 2. Obișnuință sau dispoziție pe care o are organismul de a suporta anumite medicamente, substanțe, condiții de mediu etc. 3. Abatere admisă de la dimensiunea, greutatea, calitatea etc. prevăzută pentru un anumit produs. ♦ (Tehn.) Diferență dintre dimensiunea maximă și minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea nominală a acestei dimensiuni. – Din fr. tolérance.
TOLERÁNȚĂs.f.1. Faptul de a tolera; îngăduință, indulgență. ♦ Casă de toleranță = bordel, lupanar. 2. Obișnuință sau dispoziție a organismului de a suporta anumite medicamente sau substanțe. 3. Admiterea unei mici abateri de la greutatea, de la măsura, de la calitatea, de la numărul obișnuit al unei mărfi etc. ♦ (Tehn.) Diferența dintre dimensiunea maximă și minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea nominală a acestei dimensiuni. [Cf. fr. tolérance].
TOLERÁNȚĂs. f. 1. atitudine îngăduitoare; îngăduință, indulgență. ◊ casă de ~ = bordel, lupanar. 2. obișnuință sau dispoziție a organismului de a suporta anumite medicamente sau substanțe. ◊ (biol.) însușire a unor organisme de a trăi, de a se dezvolta în condiții nefavorabile de mediu. 3. admiterea unei mici abateri de la greutatea, măsura, calitatea, de la numărul obișnuit al unei mărfi etc. ◊ (tehn.) diferența dintre dimensiunea maximă și cea minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea prescrisă în norme și standarde a acestei dimensiuni. (< fr. tolérance, germ. Toleranz, lat. tolerantia)
*toleránță f., pl. e (lat. tolerantia). Indulgență în privința ideilor saŭ credințeĭ religioase: toleranța Romanilor. Indulgență, îngăduință față de purtarea cuĭva: toleranță oarbă. Calitatea de a suporta medicamentele: toleranța unuĭ bolnav. Indulgența pe care statu o acordă la fabricarea monetelor [!] cînd îs ceva maĭ ușoare saŭ maĭ grele de cît [!] trebuĭe.
toleránță s. f., g.-d. art. toleránței; pl. toleránțe
toleranță f. 1. indulgență pentru ceea ce nu se poate împiedeca sau nu trebue să fie împiedecat; 2. permisiune ce un guvern acordă a se practica alte culturi în afară de cele recunoscute de Stat; 3. principiu de a nu persecuta din cauza religiunii; 4. dispozițiunea celor ce suportă cu răbdare opiniuni opuse la ale lor.
TOLERÁNȚĂ,toleranțe, s. f. 1. Faptul de a tolera; îngăduință, indulgență. ♦ Casă de toleranță = stabiliment în care se practică prostituția; bordel. 2. Obișnuință sau dispoziție pe care o are organismul de a suporta anumite medicamente, substanțe, condiții de mediu etc. 3. Abatere admisă de la dimensiunea, greutatea, calitatea etc. prevăzută pentru un anumit produs. ♦ (Tehn.) Diferență dintre dimensiunea maximă și minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea nominală a acestei dimensiuni. — Din fr. tolérance.
TOLERÁNȚĂ ~ef. 1) Atitudine de om tolerant; îngăduință; indulgență. ~ religioasă. ◊ Casă de ~ bordel; lupanar. 2) Abatere admisă de la greutatea, măsura sau calitatea unei mărfi. 3) Obișnuință a unui organism de a suporta un medicament. /<fr. tolérance
toleránță s. f., g.-d. art. toleránței; pl. toleránțe
1. Dispozitia de a suporta o agresiune. 2. Abatere admisa de la dimensiunea, greutatea, calitatea etc. prevazuta pentru un anumit produs, respectiv, diferenta dintre doua valori extreme pe care le poate avea o marime a unui produs pentru ca el sa corespunda unor prescriptii impuse. 3. Diferenta dintre dimensiunea maxima si minima admisa in prelucrarea unui anumit material si valoarea nominala a acestei dimensiuni.
