TEMPORÁL1,temporale, s. n. Os pereche așezat de o parte și de alta a cutiei craniene, în regiunea tâmplelor, fiind cuprins între occipital, parietal și sfenoid, de forma unei scoici rotunjite, cu trei prelungiri pe care sunt inserați mușchii gâtului. ♦ (Adjectival) Os temporal. ♦ (Adjectival) Care aparține regiunii tâmplelor, privitor la această regiune. – Din fr. temporal.
TEMPORÁL2, -Ă,temporali, -e, adj. Care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp. ♦ Propoziție (circumstanțială) temporală (și substantivat, f.) = propoziție care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă, având funcțiunea unui complement circumstanțial de timp. Conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. – Din fr. temporel.
TEMPORÁL1adj., s.n. (Os) al tâmplei. [< fr. temporal, cf. lat. temporalis < tempus – tâmplă].
TEMPORÁL2, -Ăadj. Care indică timpul, privitor la timp, care are loc în timp. ♦ Propoziție temporală (și s.f.) = propoziție circumstanțială care arată timpul în care are loc acțiunea din propoziția regentă; conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. [Cf. fr. temporel, lat. temporalis < tempus – timp].
TEMPORÁL1adj., s. n. (os) al tâmplei. (< fr. temporal)
TEMPORÁL2, -Ăadj. care indică timpul, referitor la timp; care are loc în timp. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care arată timpul de desfășurare a acțiunii din regentă; conjuncție ~ă = conjuncție care introduce o temporală. (< fr. temporel)
1) *temporál, -ă adj. (lat. temporalis). Care trece cu timpu, peritor, trecător (în opoz. cu etern): existența temporală a omuluĭ. Material, secular, pămîntesc, lumesc (în opoz. cu spiritual, bisericesc): puterea temporală a papilor (cînd eraŭ suveranĭ teritorialĭ), tribunal temporal. Adv. A trăi temporal.
2) *temporál, -ă adj. (lat. temporalis). Anat. De la tîmple: oasele temporale.
temporal a. 1. care trece cu timpul, peritor (în opozițiune cu etern): bunuri temporale;2. privitor la interesele pământești (în opozițiune cu spiritual): putere temporală;3. secular (în opozițiune cu ecleziastic): jurisdicțiune temporală.
TEMPORÁL1,temporale, s. n. Os pereche așezat de o parte și de alta a cutiei craniene, în regiunea tâmplelor, fiind cuprins între occipital, parietal și sfenoid, de forma unei scoici rotunjite, cu trei prelungiri pe care sunt inserați mușchii gâtului, ◊ (Adjectival) Os temporal. ♦ (Adjectival) Care aparține regiunii tâmplelor, privitor la această regiune. — Din fr. temporal.
TEMPORÁL2, -Ă,temporali, -e, adj. Care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp. ◊ Propoziție (circumstanțială) temporală (și substantivat, f.) = propoziție care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă, având funcția unui complement circumstanțial de timp. Conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. — Din fr. temporel.
TEMPORÁL1 ~ă (~i, ~e)anat. Care ține de tâmple; propriu tâmplelor. ◊ (Os) ~ os-pereche al craniului din regiunea tâmplelor. /<fr. temporal
TEMPORÁL2 ~ă (~i, ~e) Care ține de timp; propriu timpului. Limitele ~e. ◊ (Propoziție) ~ă propoziție suborbonată care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă; circumstanțială de timp. Conjuncție ~ă conjuncție care introduce o propoziție subordonată de timp. /<fr. temporel
temporál (privitor la timp) adj. m., pl. temporáli; f. sg. temporálă, pl. temporále
temporál (al tâmplei) s. n., adj. n., pl. temporále
