Ce înseamnă “tabiet”?

“tabiet” în DEX

  • TABIÉT, tabieturi, s. n. Deprindere, gust pe care cineva și-l satisface cu regularitate, cu meticulozitate; obișnuință; p. ext. manie. ◊ Loc. adj. Cu tabieturi = cu deprinderi precise și fixe. ◊ Expr. A-și face tabietul = a-și satisface un gust care a devenit obicei zilnic. A strica (cuiva) tabietul = a strica cuiva cheful, dispoziția, pofta. ♦ Viață confortabilă, comoditate. Loc. adv. Cu tabiet = comod, confortabil. [Pr.: -bi-et] – Din tc. tabīat.
  • tabiét (-turi), s. n.1. Obicei, stil, deprindere. – 2. Viață confortabilă, comoditate, satisfacție. – Var. tabet. Mr. tabiete, megl. tabiet. Tc. (arab.) tabiat (Ronzevalle 116; Șeineanu, II, 339; Lokotsch 1967), cf. ngr. ταμπέτι, alb., sb. tabiat, bg. tabiĭat.Der. tabietliu, adj. (cu tabieturi, maniac, pedant), din tc. tabiatli.
  • tabiet, tabieturi s. n. (prst.) respect față de dorințele și obiceiurile unui client.

“tabiet” în Dicționar Român - Englez

  • habit (obicei)
    mania (confort)
    comfort

“tabiet” în Dicționarul de Argou

  • tabiet, tabieturi s. n. (prst.) respect față de dorințele și obiceiurile unui client.