SUPERSTIȚIÓS, -OÁSĂ,superstițioși, -oase, adj. (Despre oameni) Care crede în superstiții, care este stăpânit de superstiții; (despre manifestările oamenilor) izvorât din superstiții, bazat pe superstiții, plin de superstiții. [Pr.: -ți-os] – Din fr. superstitieux.
SUPERSTIȚIÓS, -OÁSĂadj. Stăpânit, pătruns de superstiții; întemeiat pe superstiții. [Pron. -ți-os. / cf. fr. superstitieux].
SUPERSTIȚIÓS, -OÁSĂadj. (despre oameni) care crede în superstiții; întemeiat pe superstiții. (< fr. superstitieux, lat. superstitiosus)
superstițiós(-ți-os) adj. m., pl. superstițióși; f. superstițioásă(-ți-oa-), pl. superstițioáse
superstițios a. plin de superstițiune.
*superstițiós, -oásă adj. (lat. superstitiosus). Care are supersițiunĭ: poporu e superstițios. Datorit superstitiuniĭ: obiceĭurĭ superstițioase. Adv. În mod superstițios.
SUPERSTIȚIÓS, -OÁSĂ,superstițioși, -oase, adj. (Despre oameni) Care crede în superstiții, care este stăpânit de superstiții; (despre manifestările oamenilor) izvorât din superstiții, bazat pe superstiții, plin de superstiții. [Pr.: -ți-os] — Din fr. superstitieux.
SUPERSTIȚIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care crede în superstiții; care are superstiții; stăpânit de superstiții. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care este bazat pe superstiții; plin de superstiții. [Sil. -per-sti-ți-os] /<fr. superstitieux
superstițiós adj. m. (sil. -ți-os), pl. superstițióși; f. sg. superstițioásă (sil. -ți-oa-), pl. superstițioáse