SPÍȚĂ,spițe, s. f. 1. Fiecare dintre bucățile de lemn sau dintre barele subțiri de metal care leagă cercul sau obezile unei roți de butucul sau de centrul ei. ♦ Stinghie, spetează. 2. Fiecare dintre treptele unei scări; fuscel. 3. Fig. Grad de rudenie; neam; totalitatea persoanelor care descind din aceeași persoană; p. ext. origine. ◊ Spița neamului = arbore genealogic. 4. Unitate biologică formată din lanțuri de specii care au derivat una din alta în decursul istoriei lor. – Din bg., scr. spica.
spíță (-țe), s. f. – 1. Stinghie, spetează de roată. – 2. Eșalon, treaptă. – 3. Grad de rudenie. – 4. Arbore genealogic. – Mr. spiță, megl. spiță „spin”. Germ. Spitze, prin intermediul bg., sb., rus. spica „spiță” (Miklosich, Fremdw., 126; Cihac, II, 358; Conev 83); pentru explicație semantică a sensului 3, cf. sp. grado și grada. Cf. șpiț. – Der. spițelnic, s. n. (sfredel, mai ales pentru a băga spițele de la roată); înspița, vb. (a pune spițe, a forma o roată).
spíță s. f., g.-d. art. spíței; pl. spíțe
spiță f. 1. fiecare din razele unei roate; 2.fig. grad de înrudire, arbore genealogic: i-am văzut chiar spița pe pergament lucrată AL. [Rus. SPIȚA (din nemț. Spitze)]. V. schiță.
spíță f., pl. e (bg. rus. spica, d. germ. spitze). Vechĭ. Treaptă la o scară mobilă. Azĭ. Fie-care din bețele care unesc obada cu butucu roateĭ și care-s așezate ca niște raze. Fig. Învudire, genealogie, arbore, genealogic: spița neamuluĭ. – În est schiță. V. dungă.
SPÍȚĂ,spițe, s. f. 1. Fiecare dintre bucățile de lemn sau dintre barele subțiri de metal care leagă cercul sau obezile unei roți de butucul sau de centrul ei. ♦ Stinghie, spetează. 2. Fiecare dintre treptele unei scări; fuscel. 3. Fig. Grad de rudenie; neam; totalitatea persoanelor care descind din aceeași persoană; p. ext. origine. ◊ Spița neamului = arbore genealogic. 4. Unitate biologică formată din lanțuri de specii care au derivat una din alta în decursul istoriei lor. — Din bg., sb. spica.
SPÍȚĂ ~ef. 1) Fiecare dintre piesele care leagă obada unei roți cu butucul acesteia. 2) fig. Grad de rudenie. ◊ Neam de pe a șaptea ~ rudă foarte îndepărtată. 3) Totalitate a celor care își trag obârșia dintr-un strămoș comun. ◊ ~a neamului arbore genealogic. /<bulg., ucr. spica
