SFIÓS, -OÁSĂ,sfioși, -oase, adj. Lipsit de îndrăzneală; timid, rușinos, rezervat, sfielnic, sfiicios; (despre manifestări, gesturi) care denotă timiditate, lipsă de îndrăzneală, nesiguranță, jenă. [Pr.: sfi-os] – Sfii + suf. -os.
sfiós adj. m., pl. sfióși; f. sfioásă, pl. sfioáse
sfiós, -oásă adj. (d. a se sfii). Care se sfiește, timid. Respectuos.
sfios a. plin de sfială: sfios ca o fată mare.
SFIÓS, -OÁSĂ,sfioși, -oase, adj. Lipsit de îndrăzneală; timid, rușinos, rezervat, sfielnic, sfiicios; (despre manifestări, gesturi) care denotă timiditate, lipsă de îndrăzneală, nesiguranță, jenă. [Pr.: sfi-os] — Sfii + suf. -os.
SFIÓS1adv. Cu sfială; fără îndrăzneală; timid. /a (se) sfii + suf. ~os
SFIÓS2 ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre persoane) Care se sfiește; lipsit de îndrăzneală; rușinos; timid. 2) (despre manifestări ale persoanelor) Care denotă lipsă de îndrăzneală; cuprins de jenă; timid; rușinos. Privire ~oasă. /a (se) sfii + suf. ~os
sfiós adj. m., pl. sfióși; f. sg. sfioásă, pl. sfioáse
