Ce înseamnă “scont”?

“scont” în DEX

  • SCONT, sconturi, s.n. Operație prin care o bancă comercială cumpără o cambie de la beneficiarul ei înainte ca aceasta să ajungă la scadență.
  • SCONT, sconturi, s. n. 1. Operație de credit care constă în cumpărarea efectelor de comerț de către bănci, cu reținerea din valoarea lor nominală a dobânzii până la scadență și a unui comision. ♦ Sumă de bani reprezentând dobânda la un împrumut, pe care o bancă și-o reține cu anticipație la acordarea împrumutului. 2. (Rar) Reducere acordată unui debitor din valoarea unei polițe sau a unei datorii plătite înainte de scadență; recalculare și diminuare a dobânzilor, când plata unei obligații se face înainte de termen. – Din it. sconto.
  • SCONT s.n. 1. Operație bancară prin care se plătește cuiva anticipat valoarea unei polițe, reținându-se un procent care reprezintă dobânda până la scadență; procentul pe care îl oprește o bancă atunci când face o operație de scontare. ♦ Sumă de bani care reprezintă dobânda pentru un împrumut și pe care un bancher și-o reține anticipat. 2. (Rar) Reducere, scăzământ făcut unui debitor care achită o poliță sau o datorie înainte de scadență. [< it. sconto].

“scont” în Dicționar Român - Englez

  • discount

“scont” în Dicționarul Român - Francez

  • escompte

“scont” în Dicționarul Român - German

  • diskont(o)

“scont” în Dicționarul Contabil

  • dobanda care se cuvine unei banci comerciale pentru plata inainte de scadenta a unei polite, cambii, etc

“scont” în Dicționarul Financiar-Bancar

  • dobanda care se cuvine unei banci comerciale pentru plata inainte de scadenta a unei polite, cambii, etc.

“scont” în Dicționarul Juridic

  • Dobanda care se cuvine unei banci comerciale pentru plata inainte de scadenta a unei polite, cambii, etc.