RETICÉNT, -Ă,reticenți, -te, adj. (Despre oameni și despre cuvintele lor) Care manifestă sau care arată reticență, reținere. – Din fr. réticent.
RETICÉNT, -Ăadj. Care arată reticență. ♦ (Rar) Ezitant. [< fr. réticent].
RETICÉNT, -Ăadj. care manifestă reticență. (< fr. réticent)
reticént adj. m., pl. reticénți; f. reticéntă, pl. reticénte
RETICÉNT ~tă (~ți, ~te) rar 1) Care vădește reticență; caracterizat prin reticență. 2) (despre persoane sau despre exprimarea lor) Care exprimă îndoială; cu nesiguranță; șovăitor, ezitant. /<fr. réticent
reticént adj. m., pl. reticénți; f. sg. reticéntă, pl. reticénte
