REPUDIÁ,repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.
REPUDIÁvb. I. tr.1. A respinge, a arunca, a alunga, a desconsidera (ceva sau pe cineva); a renega. 2. (Jur.) A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. répudier, lat. repudiere].
REPUDIÁvb. tr. 1. a respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a desconsidera, a renega. ◊ a denunța în mod unilateral o obligație sau un contract internațional. 2. (jur.) a renunța la o moștenire, la un legat. (< fr. répudier)
repudiá(a ~)(-di-a) vb., ind. prez. 3 repudiáză, 1 pl. repudiém(-di-em); conj. prez. 3 să repudiéze; ger. repudiínd(-di-ind)
repudià v. 1. a se despărți de soția sa după formele legale; 2.fig. a părăsi: acest popor repudiase anticele sale virtuți;3.Jur. a renunța: a repudia o succesiune.
repudiá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. repudiéz, 3 sg. și pl. repudiáză, 1 pl. repudiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. repudiéze; ger. repudiínd (sil. -di-ind)
