Ce înseamnă “rechizitie”?

“rechizitie” în DEX

  • RECHIZÍȚIE, rechiziții, s. f. Măsură excepțională prin care un organ al administrației de stat obligă pe cetățeni la cedarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile (contra plată) pentru nevoile armatei sau ale statului. – Din fr. réquisition, germ. Requisition.
  • RECHIZÍȚIE s.f. Măsură excepțională prin care statul obligă pe cetățeni la anumite servicii sau la cedarea unor bunuri necesare în anumite perioade. [Gen. -iei, var. rechizițiune s.f. / cf. fr. réquisition, lat. requisitio].
  • RECHIZÍȚIE s. f. măsură excepțională prin care statul obligă pe cetățeni la cedarea temporară a unor bunuri necesare armatei sau statului în timp de război. (< fr. réquisition, lat. requisitio, germ. Requisition)

“rechizitie” în Dicționar Român - Englez

  • requisition

“rechizitie” în Dicționarul Român - Francez

  • equisition

“rechizitie” în Dicționarul Român - German

  • equisition

Care este sinonimul cuvântului “rechizitie”?

  • RECHIZÍȚIE s. (înv.) recrutație. (~ în timp de război.)

“rechizitie” în Dicționarul Juridic

  • Act de stat intervenit in imprejurari exceptionale, prin care se pun la dispozitia unor organe de stat (Ministerul Apararii Nationale, Ministerul de INterne etc.) bunuri mobile sau imobile luate de la populatie in folosinta temporara si in schimbul unei despagubiri in conditiile prevazute de lege.In timp de razboi, rechizitia se face de organele militare.