*propíce adj., pl. f. tot așa (fr. propice, d. lat. propitius; it. propízio). Favorabil, vorbind de timp, de ocaziune: moment propice. P. pl., cp. cu eficace. Mulțĭ ignoranțĭ zic proprice, precum, din contra, zic propiŭ îld. propriŭ.
propíce adj. invar.
propice a. foarte favorabil vorbind de timp, de ocaziune.
PROPÍCEadj. invar. 1) Care priește; care este în favoare; favorabil; prielnic. Situație ~. 2) Care corespunde bine împrejurărilor; extrem de potrivit. /<fr. propice