PRESTÁNȚĂ s. f. Ținută, înfățișare, atitudine impunătoare, demnă. – Din fr. prestance.
PRESTÁNȚĂs.f. Ținută, atitudine demnă, impunătoare. [Cf. it. prestanza, fr. prestance].
PRESTÁNȚĂs. f. ținută, atitudine demnă, impunătoare. (< fr. prestance)
*prestánță f., pl. e (fr. prestance, it. -anza, d. lat. praestantia, superioritate a persoanelor orĭ a lucrurilor. V. constanță). Ținută impunătoare orĭ marțĭală: prestanța luĭ Ludovic XIV, a luĭ Murat.
