PRENÚME,prenume, s. n. Nume care se dă unui om la naștere și care distinge pe fiecare dintre membrii aceleiași familii; nume de botez. – Din fr. prénom, lat. praenomen (după nume).
PRENÚMEs.n. Numele (particular) dat cuiva la naștere, deosebit de acela de familie; nume mic. [Var. (prin confuzie) pronume s.n. / cf. fr. prénom, lat. praenomen].
PRENÚMEs. n. nume care se dă cuiva la naștere; nume de botez. (după fr. prénom, lat. praenomen)
*prenúme n., pl. tot așa (lat. praenomen. V. pronume). Nume care se punea înaintea numeluĭ de familie la Romanĭ, ca Marcus (Tullius Cicero) orĭ Caius (Julius Caesar). Azĭ, numele de botez. – Fals pronume.
prenúme (nume dat la naștere) s. n., art. prenúmele; pl. prenúme, art. prenúmele
prenume n. 1. nume, care, la Romani, preceda numele de familie: Cezar purta prenumele de Caius;2. azi, nume de botez.
PRENÚME ~n. Nume individual dat unui om la naștere, prin care se distinge fiecare membru al unei familii; nume mic; nume de botez. /<fr. prénom, lat. praenomon
