POST1- Element de compunere care înseamnă „după”, „ulterior” și care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din lat. post, fr. post-.
POST2,posturi, s. n. 1. Funcție, slujbă. ◊ Loc. adv. La post sau la postul meu (ori tău etc.) = prezent la datorie pentru îndeplinirea obligațiilor (de serviciu). 2. Loc unde se găsește o formație militară (restrânsă) care execută un ordin; p. ext. formația militară respectivă. ♦ Unitate de polițiști sau jandarmi (în trecut de milițieni) însărcinată cu menținerea ordinii publice într-o localitate rurală; p. ext. local unde funcționează unitatea respectivă. ♦ Loc unde stă santinela în timpul serviciului de gardă; p. ext. serviciul de gardă al santinelei; (rar) santinelă. ♦ Loc unde stă un polițist însărcinat cu supravegherea circulației pe străzi. 3. Instalație utilată cu aparatura necesară pentru executarea anumitor operații tehnice. Post telefonic. ♦ Loc special amenajat în care se desfășoară o activitate practică sau pe care îl ocupă o persoană în timpul efectuării unei asemenea activități. Post de observație. ◊ Post de mișcare = loc pentru deservirea circulației trenurilor. Post (sanitar) de (prim) ajutor = ansamblul încăperilor, al mijloacelor tehnico-sanitare și al personalului sanitar, organizat cu scopul de a da primele îngrijiri persoanelor accidentate sau bolnavilor. 4. Categorie în care sunt înscrise într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc.; rubrica corespunzătoare dintr-un registru de contabilitate. – Din fr. poste.
POST3,posturi, s. n. 1. Interdicție de a mânca unele alimente (de origine animală) prescrisă credincioșilor de către biserică în anumite zile sau în anumite perioade ale anului. ◊ Loc. adj. De post = a) (despre mâncare) pregătit numai din alimente îngăduite de biserică; p. ext. gătit fără carne (și fără grăsimi animale); b) (despre zile sau perioade de timp) în care se postește; fig. în care se rabdă de foame. ◊ Loc. vb. A ține post = a posti. ◊ Expr. (E) mare cât o zi de post = (e) foarte mare, foarte înalt. 2. Perioadă de timp care precedă o sărbătoare și în care biserica prescrie să se postească. ◊ Postul (cel) mare = postul care precedă sărbătoarea Paștilor. ◊ Expr. Martie din post nu lipsește sau ca în martie postul, se spune despre cineva care e nelipsit dintr-un loc (de unde poate obține un profit, un avantaj). ♦ (Fam.) Abstinență. – Din sl. postŭ.
POST- Element prim de compunere savantă cu semnificația „după”, „posterior”, „ulterior” sau „îndărătul”, „în spatele”. [< fr., it. post-, cf. lat. post].
POSTs.n.1. Funcție, slujbă. ♦ Loc în care se exercită o anumită activitate. 2. Loc în care se află o unitate militară pentru executarea anumitor operații. ♦ Loc unde stă sentinela în timpul gărzii. 3. Instalație cuprinzând aparatele necesare pentru executarea anumitor operații tehnice. 4. Categorie în care sunt introduse într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc. [Cf. fr. poste, it. posto].
POST1-pref. „posterior (în timp și spațiu)”. (< fr. post-, cf. lat. post, după)
POST2s. n. 1. loc în care se exercită o anumită activitate; funcție, slujbă. 2. loc în care se găsește un planton, o santinelă (în timpul gărzii), o unitate militară pentru executarea anumitor operații. 3. instalație cuprinzând aparatura necesară pentru executarea anumitor operații tehnice. ♦ ~ sanitar (sau de prim ajutor) = ansamblu de încăperi, mijloace tehnico-sanitare și personal calificat pentru acordarea primelor îngrijiri accidentaților și bolnavilor. 4. categorie în care sunt introduse într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc. (< fr. poste)
post-. – Pref. care indică așezarea în urmă sau în spate. Lat. post prin intermediul fr. post: post-dată, s. f., din fr. post-date; post-palatal, adj. (velar) etc.
post (pósturi) s. n. – Funcție, slujbă. Fr. poste, în sens militar prin intermediul rus. post. Este dubletul lui poștă, s. f. (haltă pentru a schimba caii de voiaj; călătorie cu diligența; casă pentru odihna călătorilor și schimbul cailor și al diligenței; distanța de la o stație la alta, care se socotea cam de 10 km; diligență, poștalion; instituție pentru distribuirea corespondenței; poștaș; Mold., alică; distracție constînd în a pune o hîrtie aprinsă între degetele de la picioare ale unei persoane adormite), cuvînt cu care ar putea proveni din fr. poste sau din it. posta, prin intermediul rus. pocta (Cihac, II, 281; Sanzewitsch 207; Tiktin), din mag. posta (Gáldi, Dict., 152), sau mai probabil din ngr. πόστα, cf. sb., cr., ceh. pošta, pol. poczta. Der. poștal, adj., din fr. postal; poștalion, s. m., din fr. postillon, cf. rus. počtalion; poștalion, s. n. (diligență); poștar (var. poștaș), s. m. (factor poștal); post-restant, s. n., din fr. poste-restante.
post (pósturi), s. n. – 1. Ajunare, sec. – 2. Perioadă în care se ține post. – 3. Mîncare de post. – Megl. post. Sl. postŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 280; Conev 111), cf. bg., sb., ceh., pol., rut., rus. post. – Der. posti, vb. (a ține postul, a mînca de post; a nu mînca, a răbda de foame), din sl. postiti sę; postitor, adj. (care postește); postnic, adj. (cate postește), din sl. postĭnikŭ.
posts. n. sg. abstinență
1) post n., pl. urĭ (vsl. postŭ, sîrb. rus. post). Ajunare, abstinență de mîncare. Abstinență de mîncare de carne, lapte și oŭă (adică mîncare numaĭ de vegetale și rar pește) la ortodocșĭ în aintea [!] marilor sărbătorĭ: a ținea [!] post, a mînca post orĭ de post. A spurca postu, a strica postu, a mînca carne, lapte saŭ oŭă în post. – Sînt patru posturĭ la ortodocșĭ: postu mare saŭ al Pașteluĭ (7 săptămînĭ), al sfîntuluĭ Petru (2), al sfinteĭ Mariĭ (2) și al Crăcĭunuluĭ (6). Postu catolic e numaĭ fără carne, dar cu lapte, oŭă și cele-lalte.
2) *post n., pl. urĭ (fr. poste, d. it. posto, care vine d. lat. pósitus, postus, pus; d. fr. vine germ. posten și rus. post, de unde vine rom. post, „funcțiune”. V. pozițiune). Locu unde un soldat saŭ alt om e pus ca să păzească orĭ să lupte: a muri la post. Soldațiĭ pușĭ de pază undeva: un post de 40 de soldațĭ. Fig. Funcțiune: a ocupa un post înalt.
3) *post-, prefix latin care înseamnă „după”, ca´n: postbelic, postmeridian. V. ante-.
post s. n., pl. pósturi
post-restánt s. n.
post-scríptum (lat.) s. n.; abr. P.S.
post n. 1. ajunare: zi de post;2. timp de ajunat: postul Crăciunului, Paștilor. [Slav. POSTŬ].
post n. 1. locul unde soldatul a fost pus de șeful său: a dezertat dela postul său;2. corp de gardă și soldații ce-l formează: un mic post ca de 130 soldați turci OD.; 3.fig. funcțiune oarecare: post bine plătit. [Rus. POSTŬ (din fr. poste (m.)].
POST1 ~urin. 1) Loc special de unde se poate supraveghea sau păzi un obiect. ~ de observație. A fi la ~. 2) Persoană sau grup de persoane puse într-un anumit loc să păzească sau să supravegheze pe cineva sau ceva. A schimba ~ul. 3) (în trecut) Unitate de jandarmi având însărcinarea să mențină ordinea într-o comună (rurală). 4) Activitate de răspundere pe care o îndeplinește cineva permanent într-o instituție, întreprindere sau organizație în schimbul unui salariu; funcție. ~ de președinte. ~ de șef de secție. 5) Loc special amenajat unde se desfășoară o anumită activitate. ~ de radio. ~ sanitar. /<fr. poste
POST2 ~urin. 1) Abținere completă sau parțială de la consumarea alimentelor de frupt în anumite zile și perioade de timp, prescrisă credincioșilor de biserică. Zi de ~. 2) Totalitate a zilelor prevăzute pentru această abținere. ~ul Crăciunului. ◊ ~ul (cel) mare postul dinaintea Paștilor. A ține ~ a posti. Mare cât o zi de ~ care pare să nu se mai termine. 3) fig. Perioadă de timp când cineva se abține de la ceva. /sl. postu
POST-3 : ~fáctum În urma săvârșirii faptului; după ce a avut loc fapta. /Cuv. lat.
POST-4 : ~mórtem după moarte; după încetarea din viață. Decorat ~-mortem. /Cuv. lat.
POST-5: ~restántn. 1) Secție a unui oficiu poștal, unde se păstrează corespondența pe care destinatarul o ia personal. 2) Indicație ce o poartă acest fel de corespondență. /<fr. posterestante
POST-6: ~scríptumn. Text adăugat uneori la sfârșitul unei scrisori după ce a fost semnată, notat, de obicei, prin inițialele P. S. /Cuv. lat.
Postul semnifica oprirea totala a alimentatiei, cu mentinerea sau nu a consumului de apa.
In cursul postului, organismul nu mai primeste energie prin alimentatie, iar rezervele sale sunt mobilizate incepand cu a sasea ora de post: mai intai rezervele glucidice, stocate sub forma glicogenului in ficat si muschi, apoi rezervele proteinice ale muschilor si cele lipidice ale tesutului adipos. De altfel, organismul se adapteaza la post reducandu-si cheltuielile energetice. Corpul isi pierde treptat muschii si grasimea, ceea ce duce la o pierdere insemnata in greutate si la o denutritie daca postul se prelungeste.
Functionarea sistemului hormonal este puternic alterata: oprirea secretiilor de hormoni sexuali, micsorarea secretiei de insulina si de hormoni tiroidieni si cresterea secretiilor de glucagon si de cortizol.
Inima, rinichii, pancreasul si tubul digestiv se atrofiaza, chiar si sistemul limfatic, ceea ce antreneaza o diminuare a capacitatilor de rezistenta la infectii.
Moartea survine, in general, dupa 8-10 zile de post complet (fara apa) si dupa doua luni daca a fost mentinut consumul de bauturi.
Nici postul, nici trecerea peste mese nu este o metoda buna pentru a pierde din greutate, deoarece organismul se adapteaza reducandu-si cheltuielile si isi compenseaza pierderile energetice din mesele urmatoare.
Interdictie de a manca unele alimente (mai ales de origine animala), prescrisa credinciosilor de catre Biserica in anumite zile sau perioade ale anului. Forma de purificare, prescrisa de Biserica credinciosilor pentru a intari comuniune cu Dumnezeu.
