POLIETILÉNĂ s. f. Material plastic obținut prin polimerizarea etilenei, întrebuințat la fabricarea materialelor izolante și a unor obiecte de uz casnic sau industrial. [Pr.: -li-e-] – Din fr. polyéthylène.
POLIETILÉNĂs.f. Masă plastică obținută prin chimizarea produselor petroliere și a gazelor de sondă și de cracare, utilizată în industria de ambalaje și a obiectelor de uz casnic. [< fr. polyéthylène].
POLIETILÉNĂs. f. produs macromolecular solid, alb, prin polimerizarea etilenei, la fabricarea materialelor izolante și a unor obiecte de uz casnic sau industrial. (< fr. polyéthylène)
POLIETILÉNĂ (‹ fr., germ. {i}) s. m. Produs macromolecular obținut prin polimerizarea etilenei; este un material solid, de culoare albă, cu densitate mică, cu punct de înmuiere 120-145ºC și cu bună rezistență mecanică și chimică și electroizolant. Se întrebuințează la confecționarea ambalajelor, a filmelor, a conductelor, a recipientelor, în electrotehnică etc. Se mai numește polietenă.
polietilénă(-li-e-) s. f., g.-d. art. polietilénei
POLIETILÉNĂ ~ef. Produs chimic macromolecular, elastic, de culoare albă, obținut prin polimerizarea etilenei. [Sil. -li-e-] /<fr. polyéthylene
polietilénă s. f. (sil. -li-e-), g.-d. art. polietilénei
Material termoplastic, rezistent la agenti chimici, flexibil, cu bune calitati mecanice, utilizat la realizarea unor piese de mobilier, a unor produse de uz casnic, a unor utilaje tehnologice etc.