PLANȘÉU,planșee, s. n. Element de construcție de lemn, de beton armat etc. care servește ca suport pentru fixarea unei mașini, formează partea carosabilă a unui pod, separă etajele unei clădiri (constituind dușumeaua sau acoperișul) etc. – Din fr. plancher.
PLANȘÉUs.n.1. Element de construcție făcut de obicei din beton armat, care separă două etaje ale unei clădiri, care alcătuiește partea pe care se circulă a unui pod etc. ♦ Planul inferior al unei cavități subterane. 2. (Anat.) Perete musculos care delimitează la bază o cavitate. [Pron. -șeu, pl. -ee, -uri. / cf. fr. plancher].
PLANȘÉUs. n. 1. element de construcție (din beton armat) care separă două etaje ale unei clădiri, care formează partea pe care se circulă a unui pod etc. 2. planul inferior al unei cavități subterane. 3. (anat.) perete musculos care delimitează la bază o cavitate. (< fr. plancher)
planșéu s. n., art. planșéul; pl. planșée
PLANȘÉU ~en. 1) Element de construcție în formă de platformă, care separă etajele unei clădiri sau alcătuiește partea carosabilă a unui pod. 2) Suport pentru fixarea unei mașini. /<fr. plancher
Element structural de constructie pozitionat orizontal care separa doua nivele succesive ale unei cladiri preluand incarcarile utile din incaperi si transmitandu-le structurii de rezistenta. Planseul poate fi compus din elemente unitare (lespezi, dale, placi) care se sprijina pe elemente structurale portante verticale (stalpi, pereti portanti) sau din sisteme complexe cuprinzind grinzi care sustin dale sau placi. Planseele pot fi din lemn, beton armat, sisteme de grinzi din otel asociate cu materiale diverse etc.
