PIROMANÍE s. f. Formă de tulburare psihică în care bolnavul simte impulsul nestăpânit de a da foc, de a distruge prin foc. – Din fr. pyromanie.
PIROMANÍEs.f. Tulburare psihică manifestată prin înclinarea de a pune foc, de a distruge prin foc, de a provoca incendii. [Gen. -iei. / < fr. pyromanie, cf. gr. pyr – foc, mania – nebunie].
PIROMANÍEs. f. tulburare psihică manifestată prin impulsia de a da foc, de a provoca incendii. (< fr. pyromanie)
piromaníe s. f., art. piromanía, g.-d. piromaníi, art. piromaníei
PIROMANÍEf. Stare patologică a psihicului, care se manifestă prin tendința de a provoca incendii. [G.-D. piromaniei] /<fr. pyromanie
piromaníe s. f., art. piromanía, g.-d. piromaníi, art. piromaníei
Piromania semnifica o impulsie obsedanta care impinge o persoana la provocarea de incendii.
Piromania veritabila trebuie sa nu fie confundata cu alte conduite incendiare, criminale sau consecutive altor patologii. Ea se inscrie pe un fond mintal particular, cuprinzand fobii si obsesii, tulburari sexuale si depresive si, uneori, o tendinta la sinucidere. Demascati, piromanii nu recidiveaza practic niciodata.
