Ce înseamnă “phoenix”?

“phoenix” în DEX

  • Phoenix 1. Fiul lui Amyntor, regele din Argos, era dascălul și prietenul lui Achilles. L-a întovărășit pe erou la Troia și ulterior, după terminarea războiului, l-a însoțit pe Neoptolemus pe calea de întoarcere. A murit pe drum fără să ajungă să-și revadă patria. 2. Unul dintre fiii lui Agenor. A fost trimis de către tatăl său împreună cu Cilix și cu Cadmus s-o caute pe Europa. Negăsind-o, nu s-a mai întors acasă, ci a întemeiat o țară, Phoenicia, și s-a stabilit acolo. 3. Pasăre fabuloasă despre care vechii egipteni credeau că ar fi trăit peste cinci sute de ani și că ar fi murit aruncîndu-se în foc, pentru a renaște apoi din propria sa cenușă.
  • PHOENIX (în mitologia greacă), pasăre alegorică care se lasă mistuită de flăcări pentru a se regera din propria cenușă. Era considerată o pasăre oraculară. În descrierea lui Herodot, P. are pene roșii și aurii și apare o dată la 500 de ani în Egipt, atunci când îi moare tatăl (pe care în înmormântează în Templul Soarelui).
  • PHOENIX 1. Mic arhipelag coraligen în Polinezia (Oc. Pacific), parte componentă a Rep. Kiribati, format din opt insule, situat la SE de arh. Gilbert; 29 km2. Insule: Kanton, Enderbury, Rawaki, Manra, Orona, Nikumaroro, Birnie, Mc. Kean. Copra. Pescuit. Descoperit în sec. 19 de vânători de balene americani. Insulele au fost anexate de englezi în 1889; în 1937 au fost unite în ins. Gilbert și Ellice și devin independente în 1979 în Kiribati. Singurul atol nelocuibil este Kanton. 2. Oraș în S.U.A., pe Salt River, centru ad-tiv teritorial (din 1889) și al statului Arizona (din 1912); 1,3 mil. loc. (2000). Nod de comunicații. Aeroport. Constr. aeronautice, de utilaj minier și de aparataj electrotehnic; mecanică de precizie. Ind. bumbacului și alim. Centru comercial și financiar. Universitate (1976). Grădină botanică. Capitoliu (1900). Turism. Fundat în 1870, a devenit oraș în 1881. Între 1950 și 1960 a cunoscut o dezvoltare imensă (populația a crescut de patru ori).

“phoenix” în Dicționarul Englez - Român

  • fenix

“phoenix” în Dicționarul Mitologic

  • Pasare alegorica din mitologia greaca, avand insusirea de a se autoincendia si a se regenera din propria cenusa.