PERFORATÓR, -OÁRE,perforatori, -oare, subst. 1. S. n. Mașină, aparat, unealtă cu care se fac găuri într-un material. 2. S. m. și f. Persoană care se ocupă cu perforarea unei piese tehnice, a unui perete de stâncă etc. – Din fr. perforateur.
PERFORATÓR, -OÁREs.m. și f. Cel care perforează (peretele unei mine, bilete etc.); traforator. [Cf. fr. perforateur].
PERFORATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care perforează. II. s. n. 1. mașină-unealtă de perforat. 2. (inform.) periferic care permite operații de ieșire pe cartele sau pe benzi de hârtie perforate. (< fr. perforateur)
perforator,perforatoare s. n. (glum.) penis.
PERFORATÓR (‹ fr., lat.) s. n. 1. Unealtă sau sculă care servește la perforat. 2. Mașină-unealtă folosită la forarea găurilor de mină prin fărâmarea și mărunțirea rocii. 3. Aparat pentru perforarea burlanelor care căptușesc găurile de sondă în dreptul stratului petrolifer sau gazifer și a canalelor de drenare către sondă a fluidelor din acest strat. 4. (TELEC., INFORM.) Dispozitiv pentru perforarea unui suport (bandă) după un anumit cod, care respectă corespondența dintre perforațiile realizate și un sistem de simboluri, folosit în trecut la calculatoare, comunicații telegrafice etc.
*perforatór n., pl. oare. Clește de perforat biletele călătorilor saŭ urechile vitelor (preducea, potricală, zamba).
perforatór1 (persoană) (rar) s. m., pl. perforatóri
perforatór2 (instrument) s. n., pl. perforatoáre
PERFORATÓR1 ~oáren. Unealtă, mașină sau aparat de perforat. /<fr. perforateur, lat. perforator
PERFORATÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre)m. și f. Muncitor specializat în operații de perforare. /<fr. perforateur, lat. perforator