PENÁȚI s. m. pl. Nume dat, în mitologia romană și etruscă, unor divinități considerate a fi ocrotitoare ale casei și ale familiei. ♦ Fig. (Livr.) Cămin, casă (părintească). – Din lat. penates.
PENATI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „crestat”. [< lat. pennatus].
PENÁȚIs.m.pl. Zei ai casei la romani. ♦ (Fig.) Cămin, casă părintească. [< lat. penates, cf. fr. pénates].
PENATI-elem. „crestat, penat”. (< fr. pennati-, cf. lat. pennatus)
PENÁȚIs. m. pl. zei ai casei la romani; statuile acestor zei. ◊ (fig.) cămin, casă părintească. (< lat. penates)
Penați = Penates.
*penáțĭ m. pl. (lat. penates). Zeiĭ domesticĭ aĭ Romanilor și Etruscilor. Fig. Locuință: a-țĭ revedea penațiĭ.
penáți s. m. pl., art. penáții
penați m. pl. 1.Mit. zei domestici la cei vechi; 2.fig. locuință: a se reîntoarce la penații săi.
PENÁȚIm. pl. 1) (în mitologia romană) Zei ocrotitori ai casei și ai familiei. 2 Statuie a acestor zei. 3) fig. Vatră părintească; cămin. /<lat. penates
Divinitati de rang secundar in mitologia romana. Aveau menirea de a ocroti locuinta si viata membrilor familiei. In fiecare casa era intretinuta o flacara in cinstea lor.
