PÁNTĂ,pante, s. f. 1. Porțiune de teren cu suprafața înclinată față de planul orizontal, care formează de obicei versantul unei forme de relief; povârniș, coastă. ◊ Loc. adv. și adj. În pantă = înclinat, pieziș. ◊ Expr. A cădea (sau a aluneca) pe panta... (sau pe o pantă...) = a) a se lăsa prins, antrenat de...; b) a se îndrepta către..., a duce către... 2. Unghi ascuțit format de o dreaptă sau de un plan cu dreapta sau cu planul orizontal; tangenta trigonometrică a acestui unghi; înclinare față de orizontală. – Din fr. pente.
pánță,pánțe, s.f. (reg.) veston de pânză cu care se îmbracă minerii.
PÁNTĂs.f.1. Înclinare, coastă, povârniș al unui teren, al unei suprafețe; porțiune din traseul unei șosele pe care vehiculele circulă coborând. 2. (Mat.) Unghi format de o dreaptă cu o orizontală sau cu un plan orizontal; tangentă trigonometrică la acest unghi. [< fr. pente < pendre – a atârna].
PÁNTĂs. f. 1. înclinare, povârniș al unui teren, al unei suprafețe; declivitate. 2. (mat.) unghi format de o dreaptă sau de un plan cu o dreaptă sau cu un plan orizontal. ♦ ă unei drepte = tangentă trigonometrică a unghiului făcut de o dreaptă cu axa absciselor. (< fr. pente)
pántă (pánte), s. f. – Clină, coastă. Fr. pente.
pántă (pánte), s. f. – Bandă de fier. Săs. pant, e dubletul lui bandă.
PÁNTĂ2,pente, s. f. (Înv.) Fâșie îngustă de metal (folosită la ferecatul roților). – Pol. bant (< germ.).
pántă f., pl. e și pente (sas. pant, bant. V. bantă). Legătură de fer [!] la o poartă saŭ la o fereastră.
*pántă f., pl. e (fr. pente, d. pendre, a atîrna, ca vente, d. vendre, a vinde). Povîrniș, plan înclinat, plaĭ. V. versant.
PÁNTĂ (‹ fr.) s. f. 1. Unghi ascuțit sau unghi diedru format de o dreaptă sau de un plan cu o dreaptă ori cu un plan orizontal. ◊ Panta unei drepte = tangenta geometrică a unghiului făcut de dreaptă cu axa absciselor. 2. Porțiune a suprafețelor topografice care face cu planul orizontal un unghi ascuțit, constituind versanții diverselor forme de relief. După unghiul de înclinare se deosebesc: p. line (sub 3º), p. slab înclinate (între 3 și 6º), p. accentuat-înclinate (între 6 și 15º), p. repezi (între 15 și 25º), p. foarte repezi (între 25 și 40º) și p. abrupte (peste 40º). Sin. coastă (2), povârniș. ◊ Loc. În pantă = înclinat, pieziș, abrupt. ♦ Porțiune de cale al cărei plan face un unghi cu planul orizontal.
pántă s. f., g.-d. art. pántei; pl. pánte
pantă f. V. bantă.
pantă f. povârniș, clina unui munte (= fr. pente).
PÁNTĂ ~ef. 1) Porțiune de teren cu suprafața înclinată; povârniș; coastă; versant. ◊ A aluneca (sau a cădea) pe o ~ a se lăsa atras. 2) fig. Tendință spre viața ușoară și spre rău. 3) mat. Unghi ascuțit format de o dreaptă sau de un plan cu o dreaptă sau cu un plan orizontal; declivitate. 4) Tangentă trigonometrică a acestui unghi. /<fr. pante
Unghiul format de o dreapta sau de un plan cu o suprafata orizontala; in proiectare, panta se exprima fie in grade sexagesimale, fie in procente (centimetri inaltime la 100 cm desfasurare in plan orizontal).
