Ce înseamnă “otet”?

“otet” în DEX

  • OȚÉT s. n. Lichid cu gust acru, obținut prin fermentarea acetică a vinului, a berii etc. sau prin diluarea cu apă a acidului acetic concentrat, întrebuințat în alimentație drept condiment sau conservant. ◊ Expr. (Fam.) A face pe cineva cu ou și cu oțet = a batjocori, a ocărî pe cineva. – Din sl. ocĩtŭ.
  • oțét (oțéți), s. m. – (Înv.) Părinte al Bisericii. Sl. otiči „părinte”. Sec. XVI. – Der. otecinic, s. n. (colecție cu viețile Sfinților), din sl. otičiniku. Termen de cultură, fără circulație. Cf. ocină.
  • oțét (oțéturi), s. n. – Lichid cu gust acru folosit în alimentație; acid acetic diluat. Sl. ocĭtŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 235; REW 98; Conev 88) din lat. acetum (Romansky 123; der. din gotică, propusă prin sl. de REW, nu pare sigură), cf. bg., cr., slov., rut., rus. ocet, mag. eczet. Der. din lat. acetum (Cipariu, Elemente, 10; Schuchardt, Vok., III, 87) nu e posibilă. Der. oțetar, s. m. (producător sau negustor de oțet; arbore ornamental, Rhus typhina); oțetar, s. n. (serviciu de masă pentru oțet și untdelemn; vas pentru oțet); oțetărie, s. f. (fabrică de oțet); oțeți, vb. (var. Mold. oțeti), vb. refl. (a se înăcri); oțetos, adj. (acru).

“otet” în Dicționar Român - Englez

  • pickle
  • vinegar

“otet” în Dicționarul Român - Francez

  • vinaigre

“otet” în Dicționarul Român - German

  • essig

“otet” în Dicționarul Culinar

  • Otetul se datoreaza activitatii bacteriale care converteste lichidele fermentate (vinul, berea sau cidrul) intr-o solutie slaba de acid acetic (constituentul care ii da acreala). Otetul se foloseste de secole pentru numeroase scopuri, de la bauturi la atenuator de miros pentru mancaruri ca varza sau ceapa.

Ce înseamnă când visezi “otet”?

  • vicii, manifestarea agresivitatii din cauza lipsei de comoditate si afectiune, umilire, sacrificii