Ce înseamnă “otel”?

“otel” în DEX

  • OTÉL, oteluri (otele), s. n. V. hotel.
  • OȚÉL, (2) oțeluri, (3) oțele, s. n. 1. Aliaj de fier cu carbon (și cu alte elemente), întrebuințat pentru rezistența, duritatea, tenacitatea și elasticitatea lui. ◊ Loc. adj. De oțel = asemenea oțelului (ca tărie, rezistență sau culoare). 2. (La pl.) Diverse sorturi de oțel (1); p. ext. obiecte fabricate din acest aliaj. ♦ (Rar; la pl.) Ținte, cuișoare cu capul lat și strălucitor. 3. (Înv.; la pl.) Mecanism de declanșare la puștile și pistoalele de tip vechi, alcătuit din cocoș, cremene și amnar. ◊ Expr. A fi iute (sau slab) de oțele = a fi iute (sau slab) din fire. ♦ P. ext. Armă. – Din sl. ocĕlŭ.
  • OTÉL s.n. v. hotel.

“otel” în Dicționar Român - Englez

  • steel

“otel” în Dicționarul Român - Englez (tehnic)

  • steel

“otel” în Dicționarul Român - Francez

  • acie
  • acier m.

“otel” în Dicționarul Român - German

  • stahl

“otel” în Dicționarul de Construcții

  • Aliaj din fier si carbon in care carbonul se afla in proportie mai mica de 1,7%. Otelurile mai pot contine cantitati mici de alte substante (feroaliaje) folosite pentru a le influenta unele proprietati: duritate, elasticitate, stabilitate la actiunea agentilor chimici etc.

Care este sinonimul cuvântului “otel”?

  • HOTÉL s. (înv.) birt, ospel.
  • OȚÉL s. (Mold. și Bucov.) criță. (Bară de ~.)
  • OȚÉLE s. pl. v. amnar.