OSTRACIZÁ,ostracizez, vb. I. Tranz. A înlătura pe cineva din viața publică, dintr-un colectiv; a proscrie; a exclude, a exila, a persecuta. – Din fr. ostraciser.
OSTRACIZÁvb. I. tr. A alunga pe cineva din viața publică; a exclude; a persecuta. [< fr. ostraciser].
OSTRACIZÁvb. tr. a alunga (pe cineva) din viața publică; a exclude; (p. ext.) a persecuta. (< fr. ostraciser)
ostracizá(a ~) vb., ind. prez. 3 ostracizeáză
ostracizá vb., ind. prez. 1 sg. ostracizéz, 3 sg. și pl. ostracizeáză
