ORIENTÁL, -Ă,orientali, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Orientului sau părții răsăritene a unei țări, a unei regiuni, privitor la Orient, caracteristic Orientului; răsăritean; p. restr. turcesc. 2. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a unei țări din Orient; p. restr. turc; (la pl.) popoarele din Orient. [Pr.: -ri-en-] – Din lat. orientalis, fr. oriental.
ORIENTÁL, -Ăadj. Care aparține Orientului, propriu Orientului; răsăritean. // s.m. și f. Locuitor al unei țări din Orient; (p. restr.) turc. [Cf. fr. oriental, lat. orientalis].
ORIENTÁL, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) al unei țări din Orient; răsăritean, estic. II. adj. caracteristic Orientului. (< fr. oriental, lat. orientalis)
*orientál, -ă adj. (lat. orientalis). Răsăritean, estic, de la orient: longitudine orientală. Din Orient, din țările Orientuluĭ: popoarele orientale. Limbĭ orientale, limbĭ moarte saŭ viĭ din Asia. Subst. Locuitor din Orient. Fig. Om tembel: măĭ, da oriental maĭ eștĭ! Adv. Ca orientaliĭ: îmbrăcat oriental.
orientál(-ri-en-) adj. m., s. m., pl. orientáli; adj. f., s. f. orientálă, pl. orientále
oriental a. care e înspre orient, ce ține de orient. ║ m. pl. orientali, popoarele din Azia cele mai învecinate cu noi: Turci, Persani, Arabi.
ORIENTÁL1 ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de Orient; propriu Orientului; răsăritean; estic. 2) Care se află în Orient; din Orient; răsăritean. 3) Care descinde din Orient; originar din Orient. [Sil. -ri-en-] /<lat. orientalis, fr. oriental
ORIENTÁL2 ~im. 1) Persoană care face parte din populația de bază a unei țări sau a unei regiuni din Orient. 2) la pl. Popoare din Orient. Cultura ~ilor. [Sil. -ri-en-] /<lat. orientalis, fr. oriental
orientál adj. m., s. m. (sil. -ri-en-), pl. orientáli; f. sg. orientálă, pl. orientále
