ORGÁSM s. n. Punctul culminant al excitației sexuale. – Din fr. orgasme.
ORGÁSMs. n. 1. momentul culminant al excitației sexuale. 2. (fig.) agitație: frenezie. (< fr. orgasme)
ORGÁSM (‹ fr., lat. {i}; {s} gr. orgaein „a dori pătimaș”) s. n. Punctul culminant al excitației sexuale. Sentimentul de descărcare fiziologică și emoțională este însoțit de o senzație de plăcere extremă.
ORGÁSM ~en. med. Grad suprem de voluptate ce apare la încheierea actului sexual. /<fr. orgasme
Orgasmul reprezinta punctul culminant si final al excitatiei sexuale si se caracterizeaza prin senzatii fizice intense.
La femeie, orgasmul este cea de a treia faza a procesului de excitatie sexuala, care urmeaza fazei de excitatie crescanda si fazei zisa in platou. Prima faza se caracterizeaza prin intensitatea crescanda a dorintei sexuale si prin modificari care afecteaza organele sexuale, cum ar fi turgescenta clitorisului, umflarea labiilor vulvei, erectia mameloanelor, intarirea sanilor si diverse functii fiziologice.
In cursul fazei in platou, senzatiile raman intense, dar inima si rasuflarea se incetinesc. Faza orgastica este marcata prin declansarea incontrolabila, durand cateva secunde, de contractii ale muschilor vaginului si perineului, insotite de o secretie a glandelor vaginale. Ea este urmata de faza de rezolutie, caracterizata printr-o cadere a excitatiei.
La barbat, fazei de excitatie ii corespunde umflarea si erectia organului viril, asigurate prin afluxul de sange in corpii cavernosi. Orgasmul corespunde ejacularii: sperma trece din veziculele seminale in uretra posterioara, unde se acumuleza inainte de a fi expulzata in 5 sau 6 contractii spasmodice. Dupa orgasm, penisul redevine flasc, iar barbatul traverseaza o perioada in timpul careia orice excitatie sexuala este imposibila.
Absenta orgasmului este la barbat un aspect al impotentei, iar la femeie o componenta esentiala a frigiditatii.
