OP,opuri, s. n. (Livr.) Operă (literară sau științifică); carte, lucrare, scriere. – Din lat. opus.
OPs.n. (Liv.) Operă (literară sau științifică), lucrare, scriere. [< lat. opus].
OP1s. n. carte, lucrare, scriere, operă. (< lat. opus)
OP2adj. inv. (arte) care se bazează pe reacții optice. (< engl. op/tical art/)
-ÓP3elem. opt(o)-.
op s. n. – Necesitate, nevoie. Lat. opus (Diez, I, 436; Pușcariu 1221; Candrea-Dens., 1282; REW 6079), cf. it. uopo, logud. obus, prov., cat. ops, v. sp. huebos (Corominas, III, 541). Înv., este dublet al lui op, s. n. (operă, carte), din același cuvînt lat. (sec. XIX). Se folosea și în formele obsă (‹ opsă, op să) și opt „e precis” ‹ opus est, cf. J. Jud, v. fr. estuet, în Vox Rom., IX, 26-56.
op n. (lat. ŏpus [est], trebuĭe. Opus, óperis, operă, lucrare; it. uopo, log. obus, pv. ops, vfr. ues, sp. huebos. V. opt 1, opuscul). Vechĭ. E op, e spre op, e nevoĭe; e necesar: e op a fi gata. Azĭ. Neol. (pl. urĭ). Carte literară saŭ științifică.
op (înv., fam.) s. n., pl. ópuri
op n. operă literară sau științifică.
OP ~urin. livr. depr. Creație literară sau științifică; scriere. /<lat. opus
OP s. v. carte, lucrare, operă, scriere, text, tipăritură, tom, volum.
OPÚS adj. 1. advers, contrar, dimpotrivă, potrivnic, (înv.) împotrivit, opozit. (În partea ~ a dealului.)2. v. invers. 3. v. antitetic. 4. v. antagonist. 5. v. contradictoriu. 6. v. contrastant.
