NOVÁ,novez, vb. I. Tranz. (Jur.) A face, a încheia o novație (1). – Din fr. nover, lat. novare.
NÓVĂ,nove, s. f. Stea variabilă a cărei strălucire crește puternic și relativ brusc, pentru a reveni apoi treptat la strălucirea inițială. – Din fr. nova.
nóva s.f. (reg.) varietate de struguri hibrizi.
NOVÁvb. I. tr. A supune (o obligație) unei novații. [Cf. fr. nover, lat. novare].
NÓVĂs.f. Tip de stea a cărei mărime crește brusc, pentru a scădea apoi încet și adesea cu fluctuații. [< fr. nova].
NOVÁvb. tr. a supune (o obligație) unei novații. (< fr. nover, lat. novare)
NÓVĂs. f. stea a cărei strălucire crește brusc, pentru a scădea apoi încet și adesea cu fluctuații. (< fr., lat. nova)
NÓVĂ (‹ fr. {i}; {s} lat. nova [stella] „[stea] nouă”) s. f. Stea variabilă explozivă, a cărei strălucire crește puternic, relativ brusc (în câteva ore sau câteva zile), după care revine treptat la strălucirea inițială (într-un interval de timp care poate ajunge până la câțiva ani). Până în prezent au fost observate câteva sute de n.
nová(a ~) (jur.) vb., ind. prez. 3 noveáză
nóvă s. f., g.-d. art. nóvei; pl. nóve
NÓVĂ ~ef. Stea variabilă, a cărei strălu-cire crește brusc și apoi scade treptat până la intensitatea inițială. /<fr. nova
nová vb., ind. prez. 1 sg. novéz, 3 sg. și pl. noveáză
