NOȚIÚNE,noțiuni, s. f. 1. Formă logică fundamentală a gândirii omenești, care reflectă caracterele generale, esențiale și necesare ale unei clase de obiecte; concept. 2. Cunoștință generală despre valoarea, sensul, însemnătatea unui lucru; idee, concepție despre ceva. 3. (La pl.) Cunoștințe, principii generale de bază într-un anumit domeniu. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. notion, lat. notio, -onis.
NOȚIÚNEs.f.1. Formă de reflectare a lumii în gândirea omenească, cu ajutorul căreia sunt fixate caracterele generale, esențiale și necesare ale unei clase de obiecte (obținute prin generalizare și abstractizare); concept. 2. Cunoștință, idee cu caracter general asupra unui lucru. 3. (La pl.) Cunoștințe, principii fundamentale; elementele de bază ale unei discipline, ale unui domeniu etc. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. notion, lat. notio < noscere – a cunoaște].
NOȚIÚNEs. f. 1. formă a cunoașterii raționale care denumește o clasă de obiecte cu însușiri esențiale comune. 2. cunoștință, idee cu caracter general asupra unui lucru. 3. (pl.) cunoștințe, principii fundamentale ale unei discipline, ale unui domeniu etc. (< fr. notion, lat. notio)
* noțiúne f. (lat. nótio, -ónis, d. notum, nóscere, a cunoaște). Cunoșțință, ideĭe: conștiința îi dă direct omuluĭ noțiunea bineluĭ și răuluĭ. Pl. Cunoștințe elementare: noțiunĭ de medicină.
noțiúne(-ți-u-) s. f., g.-d. art. noțiúnii; pl. noțiúni
noțiune f. 1. cunoștință dobândită despre un lucru: noțiunea binelui;2. pl. titlu de cărți elementare și didactice: noțiuni de chimie;3. idee despre ceva.
NOȚIÚNE ~if. 1) Idee generală, contura-tă logic, despre o clasă de obiecte sau despre un fenomen din realitatea înconjurătoare; concept. ~ abstractă. 2) la pl. Cunoștințe elementare despre esența unui lucru; element de bază dintr-un anumit domeniu. ~i ge-nerale. [G.-D. noțiunii; Sil. -ți-u-] /<fr. notion, lat. notio, ~onis
noțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. noțiúnii; pl. noțiúni
