Ce înseamnă “nătărău”?

“nătărău” în DEX

  • NĂTĂRẮU, nătărăi, adj., s. m. (Om) cu mintea mărginită, care pricepe greu un lucru, care acționează fără judecată; prost, neghiob, netot, nătâng. – Netare (înv. „(om) slab, neputincios” < ne- + tare) + suf. -ău.
  • nătărắŭ adj. m. (din ne și tare, vechĭ și nătare, slab, cu sufixu ung. -ăŭ. Cp. cu nebun, netot, năzdrăvan, năuc). Fam. Mare prost, dobitoc, gogoman. – Rar fem. -ráŭcă. V. tanăŭ.
  • nătărắu adj. m., s. m., pl. nătărắi, art. nătărắii

“nătărău” în Dicționarul Român - German

  • schaf
  • schafskopf

Care este antonimul cuvântului “nătărău”?

  • Nătărău ≠ ager, deștept, inteligent, mintios

Care este sinonimul cuvântului “nătărău”?

  • NĂTĂRĂU adj., s. v. prost.