Ce înseamnă “muștiuc”?

“muștiuc” în DEX

  • MUȘTIÚC, muștiucuri, s. n. 1. Piesă detașabilă (de ebonită, de os sau de metal) la instrumentele muzicale de suflat, prin care se suflă. 2. Capătul metalic cu care se termină un furtun și care servește la concentrarea și dirijarea jetului de lichid. 3. Piesă de metal sau de lemn căptușită cu tablă și montată la capătul de presare al preselor folosite la fasonarea cărămizilor, a țiglelor etc. – Din germ. Mundstück.
  • MUȘTIÚC s.n. 1. Capătul unor instrumente muzicale de suflat, prin care se suflă; ambușură. 2. Capătul metalic cu care se termină un furtun. 3. Piesă de oțel sau de lemn căptușit cu tablă, cu care se fasonează cărămizile sau țiglele. [< germ. Mundstück].
  • MUȘTIÚC s. n. 1. capătul unor instrumente muzicale de suflat, prin care se suflă; ambușură. 2. capătul metalic cu care se termină un furtun. 3. piesă de oțel sau de lemn căptușit cu tablă, cu care se fasonează cărămizile sau țiglele. (< germ. Mundstück)

“muștiuc” în Dicționar Român - Englez

  • mouthpiece

“muștiuc” în Dicționarul Român - Francez

  • embouchure, bec, buse

“muștiuc” în Dicționarul Român - German

  • ansatz

“muștiuc” în Dicționarul de Argou

  • muștiuc, muștiucuri s. n. gură.

Care este sinonimul cuvântului “muștiuc”?

  • MUȘTIÚC s. (MUZ.) ambușură, (reg.) pliscoi. (~ al clarinetului.)
  • MUȘTIÚC s. v. zăbală.