MÓLIE,molii, s. f. Nume generic dat mai multor specii de fluturi mici de noapte, ale căror larve rod lucrurile de origine vegetală sau animală. ◊ Compuse: molia-zidurilor sau molie-de-casă = mic crustaceu terestru cu corpul oval, cenușiu, care trăiește în locuri umede și întunecoase (Oniscus murarius); molia-stupilor = găselniță1. – Din sl. molĩ.
mólie (mólii), s. f. – Nume dat mai multor specii de fluturi mici. Sl. molĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Cihac, II, 202; Conev 52), cf. slov., cr., rus. molj, mag. moly. – Der. molete, s. m. (vierme ce trăiește în făină, Tenebrio molitor), reconstituit din pl. moleți, din bg. molec „molie” (Candrea).
molie,molii s. f.1. (glum.) soție, nevastă. 2. bătrân cu prejudecăți. 3. profitor.
mólie f. (vsl. rus. molĭ, molie, de unde și ung. moly, ngr. mólitsa. V. molete). Un mic fluture ale căruĭ larve rod stofele de lînă și blănile (tinea). Fig. Persoană ipocrită. Mîncat de moliĭ (Iron.), cĭupit de vărsat. V. cîrcîĭac.
mólie(-li-e) s. f., art. mólia(-li-a), g.-d. art. móliei; pl. mólii, art. móliile(-li-i-)
mòlie f. mici fluturași ale căror larve rod blănuri, covoare, stofe. [Slav. MOLĬ].
MÓLIE ~if. 1) Specie de fluturi mici, ale căror larve atacă diferite produse animale sau vegetale (obiecte de lână, blănuri, boabe de cereale, făină, fructe etc.). ◊ Ros, mâncat de ~i bătrân și ramolit. 2) fig. Persoană tăcută, care face rău pe ascuns. /<sl. moli
mólie s. f. (sil. -li-e), art. mólia (sil. -li-a), g.-d. art. móliei; pl. mólii, art. móliile (sil. -li-i-)
