MODESTÍEs. f. 1. însușirea de a fi modest (1); sfială. 2. simplitate. (< lat., it. modestia, fr. modestie)
MODESTÍE s. f. Însușirea de a fi modest (1); lipsă de îngâmfare. – Din lat. modestia, fr. modestie, it. modestia.
MODESTÍEs.f. Însușirea de a fi modest; simț, sentiment care ne face să nu exagerăm valoarea ideilor și a acțiunilor noastre. [Gen. -iei. / < fr. modestie, it., lat. modestia].
*modestíe f. (fr. modestie, d. lat. modéstia, modestie). Calitatea de a fi modest. Cu modestie, în mod modest: a vorbi cu modestie.
modestíe s. f., art. modestía, g.-d. modestíi, art. modestíei
modestie f. 1. rezervă în modul de a se purta, de a cugeta și a vorbi de sine; 2. moderațiune; 3. pudoare, decență.
MODESTÍEf. Caracter modest; lipsă de îngâmfare. [G.-D. modestiei] /<lat., it. modestia, fr. modestie
modestíe s. f., art. modestía, g.-d. art. modestíei; pl. modestíi
MODESTÍE s. 1. (înv.) smerenie. (Un om plin de ~.)2. simplicitate, simplitate, (înv.) prostie, prostime. (~ condiției cuiva.)3. simplicitate, simplitate, sobrietate. (~ în îmbrăcăminte.)
