MENAJÁvb. I. tr. 1. a trata atent și binevoitor, a se purta bine față de cineva. 2. a folosi cu chibzuință, a cruța. II. refl. a-și cruța puterile, a se îngriji. (< fr. ménager)
MENAJÁ,menajez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva sau ceva cu înțelegere; grijă și îngăduință, a se purta bine cu cineva; a cruța. ♦ Refl. A-și cruța sănătatea, forțele; a se îngriji, a se feri. 2. (Rar) A nu irosi în zadar, a economisi. 3. (Franțuzism), A pregăti ceva cu dibăcie, a procura; a înlesni. – Din fr. ménager.
MENAJÁvb. I. tr.1. A trata atent și binevoitor, a se purta bine față de cineva. ♦ refl. A-și cruța puterile, a se îngriji. 2. A folosi cu chibzuință (un obiect, un fond etc.), a cruța. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. ménager].
menaja,menajez v. r. (iron.) a nu face nimic, a trândăvi, a lenevi.
menajá(a ~) vb., ind. prez. 3 menajeáză, 1 pl. menajắm; conj. prez. 3 să menajéze; ger. menajấnd
menajà v. 1. a cheltui cu economie: a-și menaja starea;2. a nu obosi în zadar: a-și menaja puterile;3. a pregăti cu dibăcie: a menaja o întrevedere;4. a trata cu atențiune: a menaja pe cineva;5. a-și căuta de sănătate: trebue să te menajezi.
menajá vb., ind. prez. 1 sg. menajéz, 3 sg. și pl. menajeáză, 1 pl. menajăm; conj. prez. 3 sg. și pl. menajéze; ger. menajând
