MELANCOLÍEs. f. 1. stare de tristețe, de deprimare, însoțită de dorința de visare și singurătate. 2. boală psihică manifestată prin tristețe, apatie, delir, anxietate și obsesia sinuciderii. (< fr. mélancolie, lat. melancholia)
MELANCOLÍE,melancolii, s. f. 1. Stare de tristețe, de deprimare, amestecată cu visare și cu dorința de izolare; p. gener. tristețe (ușoară), 2. Boală psihică care se manifestă printr-o continuă depresiune, prin tristețe morbidă, prin apatie, delir, halucinații, anxietate și obsesia sinuciderii. – Din fr. mélancolie, lat. melancolia.
MELANCOLÍEs.f.1. Tristețe vagă, nedefinită; deprimare. 2. (Med.) Boală mintală caracterizată prin tristețe morbidă, apatie, delir, halucinații și obsesia sinuciderii. [Gen. -iei, var. melanholie s.f. / < fr. mélancolie, cf. lat., gr. melancholia < gr. melas – negru, chole – fiere].
melancolíe (melancolíi), s. f. – Tristețe (ușoară). – Var. (înv.) melanholie. Mr. milancolie. Ngr. μελαγχολία (Tiktin; Gáldi 209) în sec. XVIII și mai tîrziu din fr. mélancolie (în mr. din it.). – Der. melancolic, adj., din fr. mélancolique.
*melancolíe f. (vgr. melagholia, d. mélas, mélan, negru, și holé, fĭere, mînie, lat. melanchólia, it. melancolia și maĭ des malinconia; fr. mélancolie). Stare morbidă de tristeță [!] și de descurajare. Tristeță vagă.
melancolíe s. f., art. melancolía, g.-d. art. melancolíei; pl. melancolíi, art. melancolíile
melancolie f. 1. fiere neagră și dispozițiune tristă atribuită ei; 2. atragere spre singurătate și reverie.
MELANCOLÍE ~if. 1) Stare sufletească apăsătoare, care predispune la visare și izolare. 2) Stare patologică caracterizată prin tristețe profundă, prin pesimism general și prin obsesia sinuciderii. /<fr. mélancolie, lat. melancholia
melancolíe s. f., art melancolía, g.-d. art. melancolíei; pl. melancolíi, art. melancolíile
Melancolia este o stare depresiva grava, marcata printr-o durere morala insuportabila, un sentiment de culpabilitate si o inhibitie psihomotorie.
Se intalneste in psihoza maniacodepresiva, la inceputul schizofreniei, in cursul afectiunilor neurologice, endocrine sau in situatii dificile.
Se manifesta printr-o prostratie, un sentiment de vinovatie si de autodamnare, un delir de negare de sine. Riscul major este sinuciderea.
Tratamentul melancoliei este o urgenta, care necesita o spitalizare, administrarea de antidepresive, o sustinere psihoterapica.
Tratamentul de fond depinde de cauza melancoliei.