MAȘÍNĂs. f. 1. sistem tehnic format din organe și mecanisme cu anumite mișcări, care transformă o formă de energie în alta. 2. sistem de mecanisme destinat determinării unor mărimi fizice. ◊ (p. restr.) dispozitiv, aparat, instrument. 3. automobil. ◊ locomotivă. ◊ batoză. (< fr. machine, germ. Maschine)
MAȘINÁvb. tr. a unelti, a complota. (< fr. machiner)
MAȘÍNĂ,mașini, s. f. 1. Sistem tehnic alcătuit din piese cu mișcări determinate, care transformă o formă de energie în altă formă de energie sau în lucru mecanic util; p. restr. dispozitiv, instrument, aparat; mecanism, mașinărie. ◊ Mașină-unealtă = mașină de lucru care prelucrează materiale prin operații mecanice. 2. Locomotivă. 3. Autovehicul, automobil. 4. Sobă de bucătărie, care servește la pregătirea mâncării. 5. Fig. (De obicei urmat de determinări) Ansamblu de mijloace folosite într-un anumit scop (reprobabil). 6. Epitet dat unui om care lucrează mult și cu mișcări automate, mecanice. – Din fr. machine, germ. Maschine.
MAȘÍNĂs.f.1. Sistem tehnic format din piese cu anumite mișcări, care transformă o formă de energie în altă formă de energie; dispozitiv, aparat, instrument format din mai multe piese, care este pus în mișcare de o forță în scopul obținerii anumitor efecte. 2. Nume dat unor sisteme tehnice puse în mișcare prin diferite feluri de motoare: a) locomotivă; b) batoză; c) automobil. 3. (Pop.) Mașinărie; mecanism. [Var. machină s.f. / < fr. machine, cf. lat. machina].
MAȘINÁvb. I. tr. (Rar) A unelti, a complota. [< fr. machiner, cf. lat. machinari].
mașínă (mașíni), s. f. – 1. Sistem tehnic. – 2. Automobil. – 3. Primus, spirtieră. – Var. (înv.) ma(c)hină. Mr. machină, megl. mașină. Fr. machine și anterior (sec. XVIII) din lat. machina. – Der. mașinal (var. înv. machinal),adj. (mecanic), din fr. machinal; mașinalicește, adv., după fr. machinalement; mașinărie, s. f. (mecanism), din fr. machinerie; mașinist, s. m. (mecanic); mașinism, s. n. A mașina, vb., din fr. machiner este un galicism.
MAȘINÁ,mașinez, vb. I. Intranz. (Rar) A unelti, a complota. – Fr. machiner.
*mașínă f., pl. ĭ (fr. machine, d. lat. máchina, care vine d. vgr. mehané, doric mahaná, mașină. V. machină). Aparat combinat p. a produce oare-care efecte: pin [!] mașină se tinde din ce în ce să se înlocuĭască omu în industrie. Fig. Om din care poțĭ face ce vreĭ, manechin, marionetă. Mașină infernală, mașină destinată să explodeze ca să ucidă. Mașina animală, totalitatea organelor omuluĭ. Mașina statuluĭ, mecanizmu [!] statuluĭ, modu cum e organizat și funcționează guvernu și serviciile unuĭ stat. Mașina lumiĭ, modu cum e compusă lumea. V. cusut și scris.
MASINA, Giulietta (1921-1994), actriță italiană de film. Carieră legată de cea a soțului ei, regizorul F. Fellini. Roluri remarcabile în filme neorealiste („La strada”, „Nopțile Calabriei”, „Julieta și spiritele”, „Ginger și Fred”).
mașínă s. f., g.-d. art. mașínii; pl. mașíni
mașină f. 1. aparat, ce servă a pune în mișcare, a, ridica, a trage, a arunca ceva sau prin care se pune în activitate un agent natural, precum focul, aerul, apa; 2. orice instrument sau unealtă de care se servește industria; mașină infernală, aparat menit a produce o exploziune ucigașă; mașină animală, totalitatea organelor omului; mașina Statului, guvernul unei țări; 3. mecanism: s’a întors mașina lumii EM.; 4.fig. om fără voință sau energie: e o mașină5. numele popular al automobilului. (= fr. machine).
MAȘÍNĂ ~if. 1) Sistem tehnic constând din piese ce funcționează coordonat, transformând o formă de energie în alta sau efectuând un lucru mecanic util. ◊ ~-agricolă mașină folosită în agricultură. ~-unealtă mașină echipată cu scule pentru așchiere, forfecare, tăiere sau pentru deformare plastică. ~ electrică mașină care transformă energia electrică în energie mecanică și invers. ~ de calcul (sau de calculat) mijloc tehnic de mecanizare sau de automatizare a operațiilor de calcul și de prelucrare a informației, care poate fi acționat manual, electric sau electronic. 2) Orice mecanism (cu motor) sau dispozitiv, instrument (mecanic) ce efectuează un lucru util. ~ de spălat. ~ de cusut. ~ de scris. ~ de gătit. 3) Autovehicul pentru transportul de persoane și materiale; automobil. 4) Vehicul de cale ferată pentru remorcarea vagoanelor; locomotivă. 5) fig. Ansamblu complex de mijloace folosite într-un anumit scop (reprobabil). ~ de stat. [G.-D. mașinii] /<fr. machine, germ. Maschine
MAȘINÁ vb. v. complota, conjura, conspira, unelti.
MAȘÍNĂ s. 1. v. automobil. 2. v. locomotivă. 3.mașină de calcul v. calculator. 4.mașină de cules v. monotaster. 5. aparat. (~ de bărbierit.)6. sobă, (prin Transilv. și Olt.) plat, (Bucov., Transilv., Ban. și Olt.) șparhat. (~ de gătit.)7.mașină de spirt v. spirtieră. 8.mașină infernală = bombă.
MAȘÍNĂ s. v. batoză, chibrit, fabrică, mașinărie, mecanism, treierătoare, uzină.
osibile lipsuri materiale, neplaceri la locul de munca, dorinta de a face altceva decat ceea ce faci, nemultumire legata de profesie, paguba, dorinta de eliberare, prea multe responsabilitati, dorinta de a lua decizii in ceea ce te priveste, singur, fara implicatii exterioare, nevoia de a te adapta oricarei situatii, fie ea si mai dificila