MARÁSMs. n. 1. demoralizare, decădere morală, descurajare. ◊ stare de stagnare, de criză (economică, politică, socială etc.). 2. epuizare fizică, stare generală proastă a organismului. (< fr. marasme, gr. marasmos)
MARÁSM s. n. (Livr.) Stare de epuizare fizică sau de decădere morală. – Din fr. marasme, ngr. marasmós, germ. Marasmus.
MARÁSMs.n.1. Demoralizare; decădere spirituală; stare de stagnare. 2. Stare generală proastă a organismului. [< fr. marasme, cf. gr. marasmos < marainein – a se veșteji].
marásm s. n.
marasm n. Med. slăbiciune extremă, lâncezeală.
MARÁSMn. 1) Stare de slăbire extremă a organismului; extenuare fizică. 2) Stare de epuizare morală și spirituală; demoralizare. /<fr. marasme, ngr. marasmos, germ. Marasmus
Sinonim atrepsie.
Stare patologica provocata de un aport energetic insuficient.
Se traduce printr-o stare de slabiciune fizica deosebita.
Tratamentul consta intr-o renutritie traptata si prudenta.
