LUCÁRNĂs. f. fereastră mică în acoperișul unei clădiri, care permite pătrunderea luminii în pod. (< fr. lucarne)
LUCÁRNĂ,lucarne, s. f. Fereastră mică, amenajată în acoperișul cu pantă mare al unei construcții, în scopul luminării și aerisirii podului sau a încăperilor aflate la nivelul podului; bageac, bageacă. ♦ (Rar) Ferestruică pe care se poate privi afară. – Din fr. lucarne.
LUCÁRNĂs.f. Fereastră mică pe acoperișul unei clădiri, care permite pătrunderea luminii în pod. [< fr. lucarne].
LUCÁRNĂ (‹ fr.) s. f. Fereastră mică, deschisă pe un versant de acoperiș, în scopul luminării și aerisirii spațiului de sub învelitoare. Au început să fie folosite din sec. 12 pe fleșele clopotnițelor și apar frecvent în perioada Renașterii franceze și în arhitectura sec. 19. La unele clădiri constituie un element arhitectonic decorativ.
lucárnă s. f., g.-d. art. lucárnei; pl. lucárne
LUCÁRNĂ ~ef. 1) Fereastră mică în acoperișul unei case, care servește la iluminarea și aerisirea încăperilor, aflate la nivelul podului. 2) Fereastră mică prin care se poate privi în exterior. /<fr. lucarne
