LENT, -Ăadj. încet, lin, domol. (< fr. lent, lat. lentus)
LENT, -Ă,lenți, -te, adj. Încet, domol. – Din fr. lent, lat. lentus.
LENT, -Ăadj. Încet, lin, domol. [Pl. -nți, -nte. / < fr. lent, it. lento, lat. lentus].
lent,lenți s. m. locotenent.
*lent, -ă adj. (lat. léntus. V. alint). Încet, lin, cu mișcărĭ rare: mers lent. Fig. Inteligență lentă, leneșă, greoaĭe. Adv. În mod lent: acest rîŭ curge lent.
lent adj. m., pl. lenți; f. léntă, pl. lénte
lent a. încet.
LENT ~tă (~ți, ~te)și adverbial 1) Care manifestă lipsă de rapiditate; fără grabă; încet. 2) Care se desfășoară încet; cu ritm scăzut; domol; lin. /<fr. lent, lat. lentus
